Buzkashi din Tadjikistan: Jocul călare cu miză mare

Buzkashi a apărut printre triburile nomade din Asia Centrală și este un joc unic. Unii l-ar numi barbar, sângeros și chiar primitiv, dar nu pot nega că Buzkashi are un farmec natural de neegalat, iar pentru jucători este plin de riscuri. Are multe denumiri, iar Buzkashi poate fi găsit într-o formă sau alta în Tadjikistan, Afganistan, Uzbekistan, Kazahstan și Kârgâzstan. Variante similare sporturilor călare includ Kokpar, Kupkari sau Ulak Tartysh.

La bază, jocul implică faptul că, de la călăreți, carcasa unei capre fără cap târâtă peste un câmp. Scopul este de a o aduce în cercul de punctaj sau de a o îndepărta de ceilalți călăreți. Jocul tribal este dur, implică forță brută și poate duce cu ușurință la răni dureroase atât pentru călăreț, cât și pentru cal în timpul jocului. Inutil să mai spun că Buzkashi este primordial și arhaic, înrădăcinat în secole de tradiție. Iar tradițiile și obiceiurile jocurilor de noroc s-au construit în întregime pe baza jocurilor de Buzkashi.

De unde provine Buzkashi

Acest joc vechi își are originea în stepele Asiei Centrale, printre triburile nomade renumite pentru păstoritul și creșterea cailor. Triburile turcice, tadjicii muntoși, paștunii afgani și alte triburi vorbitoare de farsi aveau toate propriile variante de... buzkashiJocul s-a răspândit până în vest, în Turcia, și până în est, în vestul Chinei, unde existau variante de yak buzkashi. Cultura călăriei în aceste triburi era vitală pentru supraviețuirea lor. Aceste abilități au devenit o extensie naturală a stilului lor de viață. Forța, viteza, agilitatea și experiența erau toate atuuri foarte apreciate când venea vorba de călărie.

Așadar, un joc precum Buzkashi era un fel de teren de testare pentru aceste triburi. Atât jefuitorii, cât și păstorii puteau... își demonstrează abilitățile de călărie, târând carcasele grele și respingând adversarii. Există numeroase tipuri de Buzkashi, inclusiv cele în care călăreții lucrau în echipe și cele care seamănă mai mult cu o luptă liberă. Sau, sistemul de punctaj și modul în care erau determinați câștigătorii puteau varia. Când venea vorba de sportivitate, liniile erau destul de neclare. Călăreții nu ar trebui să se lovească intenționat între ei sau să-și doboare în mod deliberat adversarii de pe cai. Dar, la fel ca în cazul altor forme de jocuri de noroc nomade, nu exista un regulament universal sau oficiali care să reglementeze jocurile.

Cum funcționează Buzkashi

Deși s-ar putea să nu se mândrească cu aceeași popularitate astăzi ca odinioară, Buzkashi este orice altceva decât un sport dispărut. Este ferm înrădăcinat în tradiția sportivă din Asia Centrală și astăzi există versiuni modernizate ale jocului. Conceptul jocului era destul de unic și aproape același peste tot. Acesta nu era al tău... curse tradiționale de animale eveniment. De fapt, avea foarte puțin de-a face cu cursele simple.

Scopul buzkashi este întotdeauna ca călăreții să ridice carcasa caprei (uneori a vițelului) și să o aducă la un obiectiv. Toată lumea aleargă după aceeași carcasă, ceea ce duce la o mică încăierare și o înghesuială. Călăreții puteau apuca carcasa sau o puteau bloca între picioare și purtau bice și echipament de protecție pentru a nu se răni. Dar aici se puteau rupe oasele, iar atât călărețul, cât și calul riscau răni grave.

Așadar, atunci când vorbim despre variante, mai întâi, ar trebui să distingem două principalele tipuri de Buzkashi. Tudabarai și Qarajai.

Variante cu obiective diferite

În Tudabarai, scopul este să prinzi carcasa și să scapi de adversari. Un jucător care ține carcasa și este departe de adversari câștigă puncte. Acesta va trebui să se lupte pentru a ieși din grămada și să încerce să păstreze carcasa intactă în timp ce scapă de ceilalți.

Qarajai este mai simplu, deoarece jucătorii trebuie să care carcasa în jurul unui steag sau a unui indicator, apoi să o arunce în cercul de punctaj. Acesta este un scenariu similar cu cel în care ții steagul, doar că trebuie să duci steagul la un stâlp și apoi să îl returnezi în cealaltă parte a hărții înainte de a o arunca într-un cerc de punctaj. Din nou, călăreții vor trebui să învingă concurența și să încerce să țină carcasa. Aceste jocuri ar putea dura mai mult, iar Buzkashi nomazi tradiționali ar putea dura de la câteva ore la zile.

Echipele Buzkashi vs. Liber pentru toți

Apoi, trebuie să distingem Buzkashi-ul „liber pentru toți” de Buzkashi-ul „pe echipe”. Jocurile tradiționale erau libere pentru toți, în care jucătorii trebuiau să apuce capra individual și să o ducă la linia de punctare (sau să se îndepărteze de adversari). În Tadjikistan, acesta este cel mai comun tip de buzkashi. Deși călăreții se puteau uni pentru a sparge grămada sau pentru a se ajuta reciproc, acest lucru nu era preferatul spectatorilor. La urma urmei, aceasta era o demonstrație de forță, iar cel mai puternic călăreț trebuia să fie mai isteț și să se apere de întregul pluton.

În buzkashi-ul modern, unde regulile sunt stabilite și arbitrii oficiază meciurile, majoritatea variantelor folosesc echipe. În Kârgâzstan, se folosesc echipe de 4 jucători, cu până la 8 rezerve (atât cai, cât și călăreți). Buzkashi-ul afgan are 10 loturi de echipă, echipele folosind câte 5 călăreți pe teren în același timp, putând schimba formațiile la pauză. Terenurile sunt standardizate, iar buzkashi-ul kârgâz includea și goluri (kazan), la fel ca la fotbal.

Mai este Buzkashi prin preajmă și astăzi?

Eforturile de a reglementa și standardiza buzkashi sunt destul de controversate. La urma urmei, acesta nu trebuia să fie un joc organizat de polo sau „lacrosse călare”. Buzkashi este exaltant pentru că este haotic, cu călăreți luptându-se să-și ia cadavrul de pe umeri, doborându-se reciproc și este brutal de cele mai multe ori. În zilele noastre, jocul modern se găsește în zone mai urbane, dar regiunile rurale și zonele rurale încă se țin de versiunile mai tradiționale de buzkashi.

Kok-boru, o versiune krghiză a jocului Buzkashi, este inclusă în Jocurile Nomade Mondiale. Acestea sunt o formă de Jocuri Olimpice internaționale, dar se extind doar la jocuri nomade și tradiționale. De asemenea, prezintă tirul cu arcul călare, o versiune turcească a jocului. Mancala, diverse sporturi de lupte și chiar trageri la osul gleznei mongole (o jocuri de aruncare a zarurilorBuzkashi a ajuns și în SUA, prin intermediul familiei regale afgane, în anii 1940. Dar, în loc să folosească o carcasă, folosește o minge acoperită cu piele de oaie și seamănă mai mult cu polo decât cu buzkashi tradițional.

Jocul original este mai greu de găsit, dar îl puteți găsi în continuare la festivaluri, evenimente ceremoniale și chiar la evenimente politice. Este obișnuit ca personalitățile influente și bogate din aceste societăți să organizeze jocuri sau să sponsorizeze echipe, cai sau călăreți.

Tradițiile de jocuri de noroc din spatele jocurilor agresive

După cum probabil ați ghicit, tradițiile de pariuri legate de buzkashi nu erau formalizate cu cote și case de pariuri. Cel puțin, nu în jocurile originale. Orice pariuri din jocuri se învârteau în jurul animalelor sau bunurilor, pe care pariorii le făceau troc și schimb. Sigur, ar fi putut exista... unghiuri strategice pentru ca pariorii inteligenți să parieze pe ele. Și, cum totul era informal, își puteau pune animalele sau terenurile la dispoziție și puteau oferi bunuri în schimb de la orice cumpărător. Fără o casă de pariuri sportive care să privatizeze pariurile, era mai degrabă o afacere de școală veche schimb de pariuri sau piata.

Și dacă pariai pe călărețul potrivit, aduceai înțelepciune și perspicacitate, care erau foarte apreciate în multe comunități. Și călăreții puteau participa la pariuri, nu doar punându-și viața în pericol în acest sport periculos, ci și adăugând motivație pentru a câștiga și un mic câștig frumos dacă reușeau să se descurce. Aceste tipuri de pariuri, și orice... forme de jocuri de noroc nomade, ar fi controlat și onorat de comunități. Dacă refuzai să plătești un câștigător, îți dezonorai cuvântul. Iar pariurile excesive sau orice formă de dependență se puteau traduce prin slăbiciune. La urma urmei, acesta a fost mai întâi un joc de onoare. Orice element de jocuri de noroc era secundară demonstrării forței și a îndemânării.

Jocuri de noroc moderne pe Buzkashi

Același tip de personal sau pariuri sociale încă există și astăzi. Pentru că asta nu este ca pariuri de curse de cai, pariind pe polo sau pariind pe orice alt tip de sport. Orice se poate întâmpla în buzkashi, iar un călăreț cu minte ageră, viteză și forță, și doar un strop de noroc, poate fugi cu carcasa și pecetlui victoria. Prin urmare, chiar și în jocurile moderne reglementate, nu veți găsi cărți care iau cote.

Pariurile pot fi făcute printr-o strângere de mână sau pe cuvântul cuiva. Nu includ doar bunuri mărunte, ci pot implica și păstori care fac schimb de cai și chiar de terenuri. Cine va câștiga este probabil cel mai simplu pariu, dar există o mulțime de... pariuri de propuneri oamenii ar putea oferi sau accepta. De exemplu, ce călăreți vor fi dați jos de pe cai, cât va dura jocul (pentru jocurile fără restricții de timp) sau cine va înscrie primul.

Există jocuri similare cu Buzkashi?

Există jocuri cu un ADN similar, să-i spunem, cu buzkashi. Acestea aduc același tip de emoții și, odată cu acestea, potențial sânge și brutalitate clasificate R. Când te gândești la buzkashi, ai putea extinde comparațiile pentru a include:

• Corrida/Corrida de Toros (Spania și Mexic)
• Rodeo Bull Riding (SUA, Brazilia)
• Jallikattu (India)
• Jocuri Nadaam (Mongolia)

Nici Buzkashi nu este la un milion de kilometri distanță de cursele de care. Și asta, și niciunul dintre celelalte jocuri menționate mai sus, nu este pentru cei slabi de inimă. Cu siguranță nu ar îndeplini standardele occidentale de siguranță sau igienă a animalelor. Dar buzkashi nu a fost niciodată menit să fie un sport curat. Urletele mulțimii, ciocnirea grămezii și cursele aprige din joc creează o experiență vibrantă de adrenalină.