Recenzie The Blood of Dawnwalker (PS5, Xbox Series X/S și PC)

Vampirii fac jocuri bune (și seriale). Dar The Blood of Dawnwalker nu se mulțumește să îți ofere doar colți și să te trimită în întuneric. Pune o întorsătură interesantă pe fantezia familiară a vampirilor, în special prin ciclul său zi‑noapte. În timpul zilei, ești om, cu anumite provocări și oportunități disponibile. Când se lasă seara, devii vampir, deblocând noi abilități și posibilități. Este o idee simplă, dar modul în care jocul își construiește gameplay‑ul în jurul ei face ca fiecare oră să pară mai importantă.

Dincolo de structura misiunilor, abilitățile și talentele tale se schimbă, de asemenea. Ca om, mânuiești sabia împotriva inamicilor. Și Rebel Wolves studioul dezvoltator a făcut un pas în plus pentru a-ți insufla vrăjitorie, astfel încât să poți lansa vrăji magice. Noaptea, totuși, colții ies la iveală. Te miști mai repede, iar ghearele se ocupă de tăiere și sfâșiere.

Este o modalitate interesantă de a influența atât povestea, cât și gameplay‑ul. Dar ideea care probabil îți va rămâne cea mai puternică este utilizarea timpului ca resursă. Orele din joc pe care le ai sunt limitate, și fiecare secundă contează. Dacă alegi să îndeplinești anumite cereri sau să vorbești cu un NPC, consumi orele din joc. Deci, acestea trebuie să contribuie la apropierea de obiectivul tău, care în acest caz este salvarea familiei tale de la moarte. În 30 de zile, trebuie să îți finalizezi misiunea sau altfel… 

Foarte puține zone ar avea nevoie de ajustări suplimentare. În rest, povestea, gameplay, vizualurile și performanța sunt atât de bune încât vei pleca mulțumit. Dar mai întâi, să le descompunem pas cu pas în recenzia mea a The Blood of Dawnwalker de mai jos.

Bombă cu Ceas

Ești în Europa de Est din secolul al XIV‑lea, în perioada Ciumei Negre. Este o perioadă întunecată pentru a trăi, cu oameni îmbolnăviți de ciumă și supraviețuind cu foarte puțin. Harta este considerabil de mare, cu așezări medievale, mlaștini tulburi și munți înzăpeziți. Este un loc frumos în stil boem pe care l-ai văzut în jocuri precum Kingdom Come: Deliverance și The Witcher. Văile par familiare. Castelurile. Un strop de realism istoric, cu sate noroase care se luptă cu ciuma și războiul. Deci, ce face The Blood of Dawnwalker diferit?

Casa ta este Vale Sangora. Oamenii de aici duc vieți umile, supraviețuind sub domnia vampirilor. Cum s‑a ajuns în această situație este de fapt destul de interesant, sub masca „salvatorilor orașului”, înainte să înceapă să ceară răzbunare pentru problemele lor. În fiecare lună, sătenii trebuie să ofere vampirilor sânge. Și pare în regulă, ca o taxă, o situație de plată a datoriilor, până când descoperi că vampirii și sacrifică turma. Mai rău, mama ta bolnavă ar putea fi următoarea victimă.

Și astfel povestea pornește. Familia ta este răpită, iar tu ai doar 30 de zile să o salvezi. În mânecă ai abilitatea de a arunca vrăji magice, dar, de asemenea, un nou eveniment îți lasă o setea nesfârșită de sânge. Pentru că ești un vampir creat de om, poți să mergi sub soare în timpul zilei. Noaptea, totuși, te vei ascunde și vei căuta sânge. Dacă nu te hrănești, vei muri. Dar peste această presiune există o bombă cu ceas. Un limită de timp în joc pe care nu o poți ignora.

Tic‑Tac

Este destul de interesant cum Rebel Wolves implementează timpul ca resursă. Ai mai multe misiuni pe care le poți finaliza. Dar din cauza presiunii timpului, nu le poți finaliza pe toate. Așadar, trebuie să alegi și să selectezi, în funcție de cele pe care le consideri cele mai urgente sau care merită timpul. Reține că unele misiuni consumă mai mult timp decât altele. Altele nu pot fi „pauzate” și vor „expira” dacă nu le termini în limita de timp stabilită. Ai misiuni restricționate la timpul zilei. Altele sunt noaptea. Și, bine, unele nu consumă deloc timp.

Misiunile sunt practic ceea ce te-ai aștepta de la un RPG cu open-world. Poți vorbi cu NPC‑uri, să îi ajuți cu treburi sau să găsești un obiect specific. Interesant, jocul nu îți spune întotdeauna unde se găsește obiectul. Este un joc deschis în felul acesta, în care mergi oriunde vrei și vorbești cu oricine dorești. Apoi ai misiunile principale, care avansează povestea.

În ciuda presiunii timpului, m-am simțit destul de calm când exploram și completam misiuni. Misiunile care nu îți spun unde să găsești un obiect specific, de exemplu, cad adesea în categoria celor care nu consumă niciun timp. În plus, dacă aș dori să mă plimb lejer și să explorez, pot, ceea ce ar trebui să fie o veste bună pentru completori.

Stabilește‑ți Prioritățile

Totuși, nu toate misiunile sunt create egal, ceea ce este o problemă cu care se confruntă majoritatea RPG‑urilor. Când vorbești cu NPC‑uri și le aduci lucruri sau cauți un obiect pierdut, nu întotdeauna se simte recompensator. Iar The Blood of Dawnwalker atașarea resursei de timp la misiunile secundare poate amplifica această problemă. S‑ar putea să dezbateri care misiuni secundare sunt mai importante decât altele. Dar, după un timp, îți dai seama că majoritatea nu au un impact semnificativ.

Printre totul, există totuși câteva misiuni secundare destul de tari, în special cele care îți oferă alegeri dificile cu consecințe. Unele consecințe le vezi efectiv în jurul tău, în viitorul personajelor pe care le influențezi sau în modul în care acestea îți răsplătesc mai târziu. De fiecare dată când consecințele acțiunilor tale se dezvăluie, este întotdeauna o experiență impresionantă de urmărit.

De asemenea, îmi plac misiunile secundare care te trimit pe drumul unui detectiv. Vei investiga scene de crime în același mod în care ai face‑o într‑un joc de detectivi. Colectezi probe, pui laolaltă indicii. Poți interoga suspecți și decide cu atenție cine este vinovat. Momente de genul acesta cer o examinare atentă, deoarece nu vrei să acuzi persoana greșită și să‑ți revină în urmă.

Rezistă Dorinței de a Mânca

Lupta și progresia personajului consumă, de asemenea, timp. În ceea ce privește lupta, are momentele sale. Îmi place că Coen, personajul principal, se mișcă și luptă diferit în forma umană față de forma de vampir. Faptul că ești om în timpul zilei nu înseamnă că nu ai trucuri interesante la îndemână, mulțumită puterii vrăjitoriei. Una dintre mișcările interesante pe care le poți face este să transformi sângele în foc. Iar acea abilitate are un upgrade care poate propaga focul de la un inamic la altul.

Mișcările cu sabia au, de asemenea, o caracteristică unică de omniatac și blocare, ceea ce înseamnă că poți ataca și bloca din patru direcții. Trebuie să studiezi inamicul pentru a ști din ce direcție atacă, pentru a ști în ce direcție să devii. Necesită puțin timp pentru a o stăpâni, de aceea ai opțiunea de a activa indicatorii de pe ecran care îți arată în ce direcție să răspunzi. Dar poți dezactiva complet funcția omni și să joci jocul așa cum ai face într‑un joc ca The Witcher.

Ca vampir, poți escalada pereții și te poți transforma în lup pentru a alerga mai repede. Poți folosi ghearele ca arme și să te hrănești cu inamicii pentru a‑ți regenera viața. Setea ta este o caracteristică de gestionare a resurselor în sine, care necesită atenție, altfel nu vei putea rezista dorinței de a te hrăni cu NPC‑urile cu care vorbești, iar asta este rău deoarece îți crește indicatorul de Corupție. Pe lângă sentimentul de vinovăție pentru că ataci oamenii, sunt surprins că jocul nu are un sistem de pedeapsă mai sever pentru umplerea indicatorului de Corupție. Oricum, poți să te hrănești și cu animale, dacă sângele uman îți provoacă greață.

Verdict 

Și, hm, da, asta e în mare parte tot. Am realizat în acest moment că mi‑aș dori să fie mai mult. Vampire: The Masquerade mi‑a intrat în cap despre strecuratul pe timp de noapte ca vampir. Cum ar fi putut Rebel Wolves să nu profite de oportunitatea de a adăuga secțiuni de stealth în modul nocturn? Cum ar fi putut să nu te transforme în lilieci în loc de un lup? Ai cu siguranță simțuri accentuate care te ajută să urmărești urmele de sânge. Dar abilitățile și gameplay‑ul vampirului nu par exploatate la maxim. La fel este și cu partea umană, care își găsește farmecul în aruncarea de vrăji magice, nu în măiestria cu sabia. Distincția dintre partea ta umană și cea vampir este „sosul special” pe care The Blood of Dawnwalker l‑are, și încă nu se simte pe deplin.

Folosirea timpului ca resursă este inovatoare în moduri pe care nu le-am întâlnit până acum. Limitele de timp au fost o pacoste când au fost implementate în alte jocuri. Aici, totuși, ele servesc pentru a face doar ceea ce contează. RPG‑urile care necesită sute de ore pentru a fi finalizate sunt din ce în ce mai comune în zilele noastre. Și ceea ce The Blood of Dawnwalker propune aici este prioritizarea. Vei rata multe lucruri, în funcție de căile pe care le alegi. Dar asta aduce și entuziasm, când îți trasezi o cale unică și trăiești cu alegerile pe care le‑ai făcut. Îmi doresc doar ca misiunile secundare să fie mai răsplătitoare. Unele sunt cu adevărat impactante, dar, după un timp, nu contează prea mult cum îți petreci cele „prețioase” 30 de zile.