Recenzie Fable III (Xbox)

Fable II avea nevoie de un moștenitor potrivit pentru tron — un succesor legitim care nu doar să poată susține greutatea unui regat deja stabilit, ci să influențeze Albion și să ridice temeliile sale pentru a transcende o cultură îndrăgită. Problema pe care o avea Fable III era că, chiar și având un loc garantat în sala tronului, avea o coroană destul de grea de susținut. Având în vedere că predecesorul său a stabilit standardul de aur pentru fantasy RPG-urile, al treilea capitol al saga avea un obstacol destul de greu de depășit: să facă un pas mai departe decât incarnațiile sale anterioare și să demonstreze că, prin adoptarea regalității și a unui imperiu propriu, ar putea depăși așteptările și să ducă domnia la nivelul următor.

Pășirea naturală pentru Fable a fost să îmbine eroii cu propaganda regalistă. Adoptarea eroilor cu rădăcini regale și acordarea jucătorilor greutatea unui regat pe care ei însăși îl pot modela și influența a fost, sincer, singura cale pentru a avansa. În orice caz, aș susține că Fable ar fi putut genera nenumărate povești și totuși să fie acceptat ca egal. Însă, Fable II a stabilit un reper pentru saga, iar ca mic outsider în umbra unui capitol aparent impecabil, Fable III avea mult de dovedit. Nu trebuia să fie „doar un alt” episod din antologie; trebuia să fie mai mare, mai îndrăzneț și mult mai ambițios. În esență, avea nevoie de un Rege, o Regină sau un subiect regal care să poată remodela Albion.

Fable III te plasează imediat într-o poziție strânsă, cu un Rege tiranic pentru frate pe de o parte și o lume care strigă după un nou conducător pe de altă parte. În calitate de Prinț sau Prințesă, îți revine să te eliberezi din tirania în continuă escaladare și să forjezi diverse alianțe prin Albion, toate cu intenția de a înlătura tronul și de a-ți asuma poziția legitimă de succesor, pentru bine sau pentru rău. Dar, desigur, acest lucru vine cu o mare avertizare: fiecare alianță are un rol în căderea eventuală a Albionului. Regatul va cădea într-un fel sau altul, dar numai dacă tu îi permiți.

Pentru a forma o alianță, Fable îți cere să faci o jurământ solemn de a-ți respecta cuvântul odată ce urci pe tron. O facțiune poate solicita să reconstrui locuințele regatului, în timp ce alta poate cere să renovezi vechiul orfelinat de la capătul orașului. În calitate de erou cu busolă morală, îți revine să decizi dacă să îți păstrezi promisiunea sau să o zdrobești în milioane de bucăți pentru a spori comoara regatului. Aici se află nucleul Fable: sistemul de moralitate. Dacă respecți cuvântul, vei câștiga favorul supușilor, în timp ce dacă alegi să încalci promisiunea, vei pierde credibilitatea, dar vei obține suficient aur pentru a fortifica Albion și a preveni o catastrofă. E o pilulă amară, recunosc, dar Fable III reușește să o simplifice într-un mod care face durerea puțin mai suportabilă. Nu că a cânta la lăută pentru puțină monedă ar fi o soluție viabilă pentru a scoate Albion din datorii, să știi. Crede-mă, am încercat.

Deși Fable III tinde mai mult spre o cale liniară cu mai puține elemente libere, cum ar fi căsătoria, care pare mai predefinită decât relaxată, continuarea aduce totuși o mulțime de caracteristici excelente. Alături de sistemul său monarhic și alegerile ce pot schimba Albionul, adoptă o serie de opțiuni noi de progresie a personajului, inclusiv, dar fără a se limita la, The Road to Rule și The Sanctuary, ambele permițând jucătorilor să deblocheze și să perfecționeze o gamă de abilități, arme și avantaje dintr-un hub auto‑contenut. Astfel, Fable III face multe lucruri puțin mai ușor de navigat — chiar dacă elimină multe dintre recompensele satisfăcătoare ale quest‑urilor și obținerii obiectelor în stilul clasic.

Problema pe care o am cu Fable III este că, spre deosebire de predecesorul său, îi lipsește farmecul obișnuit și stilul de joc deschis. Nu înțelegeți greșit, Albion, cel puțin ca decor, păstrează multe dintre aceleași calități fantastice și decoruri fermecătoare, având o mulțime de biomi, temnițe și colțuri pline de comori. Cu toate acestea, nu e nevoie de un geniu pentru a înțelege că al treilea capitol este mai mult despre stabilirea unei căi de urmat și a unui final grandios decât despre o serie de pași și trasee bătute. Desigur, poți încă experimenta multe dintre activitățile laterale clasice din instalarea anterioară, dar, sincer, multe par o idee secundară. Fable III vrea să salveze Albion, dar nu îți oferă la fel de multă libertate pentru a explora alte căi.

Să se afirme că, deși Fable III pare mai degrabă un joc condus de poveste decât o scrisoare deschisă către aventurile tradiționale de tip RPG, este un capitol strălucit în antologia Fable . Poate că îi lipsește o mulțime de elemente îndrăgite care au transformat Fable II într-un clasic cult, dar oferă o întorsătură proaspătă asupra unei formule familiare. Luptele rămân la fel de fluide, iar cameo‑urile — de exemplu, John Cleese în rolul majordomului loial — adaugă un plus de valoare călătoriei. Micile îmbunătățiri de tip „quality‑of‑life” aduc un plus semnificativ poveștii, cu o interfață mai clară, sinergii mai variate între arme și magie și o abordare mai bună a progresiei narative și a dezvoltării personajului.

Cu toate acestea, Fable III pur și simplu nueste la fel de bun sau de memorabil ca predecesorul său. Totuși, pentru a recunoaște meritele, este un tip diferit de RPG care își pune inima și sufletul în a aborda lucrurile dintr-o perspectivă nouă. Adoptarea unui monarh este o idee excelentă, recunosc, dar jocul nu reușește să capteze aceeași scânteie pe care predecesorul o surprindea cu ușurință. Franc, pare pur și simplu destul de restrictiv.

Verdict

Deși Fable III din păcate nu reușește să surprindă aceeași scânteie ca predecesorul său, oferă totuși o experiență de rol în Albion excelentă, care reușește să îmbine o estetică industrială originală cu un stil de joc bine cunoscut de tipul bine‑făcut dintre bine și rău. Deși oarecum restrictiv în dezvoltarea personajului și în designul lumii deschise, al treilea capitol din antologie dă multe lucruri corecte. Din păcate, totuși, nu este un „kingmaker”.