Recenzie There’s a Gun in the Office (Xbox Series X|S, PlayStation 5 și PC)

There’s a Gun in the Office este la fel de mult despre învățarea din greșelile trecute pe cât este despre a‑ți lua timp să interiorizezi fiecare obiect din cameră pentru a‑ți construi viitorul. În calitate de victimă a jocului mental crud al răpitorului, nu e ca și cum ai avea ceva mai bun de făcut. Cinci zile — acestea sunt tot ce ai la dispoziție pentru a memora dispunerea penthouse‑ului, a înregistra obiectele și a orchestra o strategie de ieșire impecabilă care să‑ți păcălească agresorul. Moartea persistă, dar speranța este la o aruncătură de piatră.

Fidel cu promisiunea sa, scurta experiență de treizeci de minute escape room îți dezvăluie existența unei arme secrete în birou — o linie de salvare de ultim moment care poate, în teorie, să te aducă cu un pas mai aproape de destinația finală. Problema este că nu ți‑se spune că, între celulă și armă, există multe obstacole care te împiedică să găsești o evadare. Villanul, din câte știi, este întotdeauna în vizor, urmărindu‑îți împrejurimile și micile acțiuni zilnice. Dar, desigur, nu este sarcina ta să joci victima și să te lași pradă fanteziilor lor întunecate. În schimb, este datoria ta să te asiguri că nicio piatră nu rămâne neîntoarsă și că aceleași pietre sunt întoarse a doua oară.

There’s a Gun in the Office se bazează pe o rutină simplă — un proces care implică în principal eliminarea obiectelor în timp util înainte de a reveni la „siguranța” celulei. Având la dispoziție cinci zile, jocul te invită să preiei controlul și să memorezi fiecare colțișor al penthouse‑ului. Dacă, de exemplu, inspectezi un obiect din cameră, trebuie să‑l pui înapoi exact așa cum l‑ai găsit. Nerespectarea acestui lucru va genera un efect de domino, având în vedere că răpitorul revine în apartament în fiecare zi pentru a reflecta asupra lucrurilor. Este treaba ta să te asiguri că, dacă vei atinge ceva, nu va lăsa urme. Pe scurt, asta este ceea ce There’s a Gun in the Office reprezintă.

Este evident la acest punct, dar There’s a Gun in the Office nu este un joc care se bazează pe sărituri speriate sau trucuri ieftine pentru a‑și transmite mesajul. În schimb, încearcă să amplifice tensiunea prin manipulare psihologică, cu indicii audio orbitale — cum ar fi pașii care bat, de exemplu — și atacuri frecvente asupra simțurilor tale. Deoarece ai la dispoziție doar o mică fereastră de timp în fiecare zi pentru a explora lumea și a conecta indiciile, nu știi cu adevărat cât timp ai la dispoziție pentru a‑ți ascunde calea. Și, sincer, There’s a Gun in the Office face o treabă excelentă în a consolida acea senzație neanticipată de a fi la capătul unui climax sumbru.

Dacă există un singur lucru care face There’s a Gun in the Office tulburător, este faptul că alege să ignore clișeele clasice ale filmelor de tip slasher și, în efortul de a normaliza agresorul, subliniază decoruri obișnuite, ciudat familiare. Spre deosebire de temnițele tipice sau subsolurile pline de capcane, jocul îți prezintă un apartament înalt și strălucitor, un mediu interconectat de spații moderne și o comoară de obiecte aparent inocente. Nu există schelete în dulap pe care să le lovești accidental și cu siguranță nu există sărituri speriate ieftine care să‑ți reconfigureze simțurile. Dacă ceva, ai o casă luxoasă, o colecție de camere și, desigur, o armă în birou.

Prima zi începe cu o întrebare simplă: poți să‑ți controlezi pofta de mâncare înainte ca răpitorul să se întoarcă seara? Răspunsul scurt este, da, poți. Pentru a ajunge la gustare, trebuie să dezvălui cheia ascunsă a celulei, să sapi prin dezordinea din camera adiacentă și să găsești cheia bucătăriei. După aceasta, trebuie să returnezi cheia, să rearanjezi dezordinea și apoi să revii în celulă. Desigur, această parte de deschidere stabilește tonul săptămânii, precum și îți arată cum se va desfășura fiecare zi din joc pe parcursul săptămânii. Având la dispoziție câteva minute, trebuie să memorezi dispunerea fiecărei camere, să‑ți retragi pașii și să săpare treptat mai adânc în apartament, cu intenția de a găsi o cale spre birou. Este o configurație simplă, dar una care vine și cu un bagaj surprinzător de greu și cu multe momente traumatizante.

Pentru un joc care nu rămâne pe termen lung și elimină nevoia de a‑și extinde campania, There’s a Gun in the Office oferă totuși o mulțime de lucruri de parcurs. Pe lângă rutinele care induc stres și secvențele ușoare de rezolvare a puzzle‑urilor, ai și multiple finaluri, diverse obiecte de colecție și numeroase realizări de deblocat. Desigur, rămâne totuși o experiență destul de scurtă care nu dezvăluie mult dincolo de minimul unui horror bazat pe escape room. Cu toate acestea, creează o atmosferă neliniștitoare, la fel ca un puzzle confuz care poate să te lase vulnerabil psihologic.

Ca și în majoritatea jocurilor din acest gen, There’s a Gun in the Office devine mult mai ușor de navigat pe măsură ce petreci mai mult timp cu el. Deși a cincea zi poate părea o goană copleșitoare, având în vedere ciclul său prelungit și cantitatea enormă de sarcini de tip fetch, nu l‑aș clasifica ca un joc dureros de dificil. Stresant, sigur, dar nu imposibil. Totuși, totul se reduce la o întrebare simplă: cât de mult poți reține sub presiune? Dacă, de exemplu, ești genul de persoană care pune o grămadă de chei pe masa din bucătărie și apoi le uit la treizeci de secunde, probabil vei avea dificultăți în a‑ți ascunde urmele aici. Din păcate, mă încadrez în acea categorie.

Așa cum am spus, există un joc simplu aici care nu merge dincolo de a oferi o experiență substanțială. Fiind dezamăgitor de scurt și lipsit în mod sever de piese de puzzle și elemente interactive, pare că există șanse mari ca la fel de mulți oameni să ignore un joc ca acesta în loc să‑l accepte cu mintea deschisă. Pentru mine, personal, am apreciat timpul petrecut cu el. Să‑i spunem sindromul Stockholm, cred.

Verdict

There’s a Gun in the Office te închide într-un spațiu de lucru perfect obișnuit, aparent nedăunător, în speranța că vei rămâne destul de mult pentru a curăța fiecare crăpătură și fisură în căutarea unei rute de evadare viabile. În acest scop, face exact ce promite cutia, livrându‑și promisiunea de a oferi o experiență psihologică copleșitoare, asemănătoare unui escape room, care te poate face să‑ți pui la îndoială insecuritățile și să te lase profund anxios. E doar păcat că nu rămâne pe termen atât de lung pentru a amplifica tensiunea și a‑și consolida cele mai mari puncte forte.